hobo
Aspect
Vezi și : hóbo |
(English)
Etimologie
Origine incertă. Poate o formă contrasă a lui ho, boy sau cuvântul dialectal hawbuck („bădăran, mitocan”).
Pronunție
- AFI: /ˈhəʊbəʊ/
Substantiv
- vagabond, hoinar, derbedeu
- He never felt like settling down so he became a hobo at heart.
- (lucrător) sezonier
- (peior.) cerșetor, leneș, puturos
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Verb
Conjugarea verbului to hobo | |
Infinitiv | to hobo |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
hobos |
Trecut simplu | hoboed |
Participiu trecut | hoboed |
Participiu prezent | hoboing |
- (uneori peior.) a vagabonda, a hoinări
- Joe idly hoboed through half the country till he realized hoboing never gets you anywhere in life.
Anagrame
Referințe
Etimologie
Din franceză hautbois.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului hobo | ||
m. | Singular | Plural |
Substantiv | hobo | hobo's |
Diminutiv | hobootje | hobootjes |