hobo

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : hóbo

engleză

(English)

Etimologie

Origine incertă. Poate o formă contrasă a lui ho, boy sau cuvântul dialectal hawbuck („bădăran, mitocan”).

Pronunție

  • AFI: /ˈhəʊbəʊ/


Substantiv

hobo, pl. hobos sau hoboes

  1. vagabond, hoinar, derbedeu
    He never felt like settling down so he became a hobo at heart.
  2. (lucrător) sezonier
  3. (peior.) cerșetor, leneș, puturos

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to hobo
Infinitiv to hobo
Prezent simplu
pers. 3 sg.
hobos
Trecut simplu hoboed
Participiu trecut hoboed
Participiu prezent hoboing
  1. (uneori peior.) a vagabonda, a hoinări
    Joe idly hoboed through half the country till he realized hoboing never gets you anywhere in life.

Anagrame

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din franceză hautbois.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
hobo
m. Singular Plural
Substantiv hobo hobo's
Diminutiv hobootje hobootjes
  1. (muz.) oboi
  2. vagabond, hoinar, derbedeu

Sinonime

Cuvinte derivate

Hipernime

Referințe