horitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a hori + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ho.ri'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
horitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ horitură horituri
Articulat horitura horiturile
Genitiv-Dativ horiturii horiturilor
Vocativ horitură horiturilor
  1. (reg.) rotocol mare de fân, adunat din poloage ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște.


Traduceri

Referințe