horitură

română

Etimologie

Din a hori + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ho.ri'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului horitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	horitură	horituri
Articulat	horitura	horiturile
Genitiv-Dativ	horiturii	horiturilor
Vocativ	horitură	horiturilor

1. (reg.) rotocol mare de fân, adunat din poloage ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online