polog

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară полог (polog), sârbocroată polog.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
polog
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polog poloage
Articulat pologul poloagele
Genitiv-Dativ pologului poloagelor
Vocativ pologule poloagelor
  1. (pop.) cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmeazăfie adunat sau legat în snopi).
  2. (reg.) întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca).
  3. (reg.) iarbă bună de cosit.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă


Traduceri

Etimologie

Din slavă (veche) podlogŭ, rusă полог (polog).

Substantiv


Declinarea substantivului
polog
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polog poloage
Articulat pologul poloagele
Genitiv-Dativ pologului poloagelor
Vocativ pologule poloagelor
  1. țesătură țărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă și folosită ca cergă, pătură, așternut etc.
  2. țesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; (p.ext.) baldachin.
  3. acoperitoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva țânțarilor, a muștelor etc.


Traduceri

Referințe