ișlicar

română

Etimologie

Din ișlic + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /iʃ.li'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului ișlicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ișlicar	ișlicari
Articulat	ișlicarul	ișlicarii
Genitiv-Dativ	ișlicarului	ișlicarilor
Vocativ	ișlicarule	ișlicarilor

1. (înv.) persoană care purta ișlic; (p.ext.) boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste.
2. fabricant sau negustor de ișlice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clișări

Referințe

• DEX '98 via DEX online