ișlic
română
Variante
Etimologie
Din turcă bașlık.
Pronunție
- AFI: /i'ʃlik/
Substantiv
| Declinarea substantivului ișlic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ișlic | ișlice |
| Articulat | ișlicul | ișlicele |
| Genitiv-Dativ | ișlicului | ișlicelor |
| Vocativ | ișlicule | ișlicelor |
- căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online