ișlic

română

Variante

• șlic

Etimologie

Din turcă bașlık.

Pronunție

• AFI: /i'ʃlik/

Substantiv

Declinarea substantivului ișlic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ișlic	ișlice
Articulat	ișlicul	ișlicele
Genitiv-Dativ	ișlicului	ișlicelor
Vocativ	ișlicule	ișlicelor

1. căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc.

Cuvinte derivate

• ișlicar
• ișlicel

Expresii

• A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online