conservator

română

Etimologie

Din franceză conservatoire, germană Konservatorium.

Pronunție

AFI: /kon.ser.va'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului conservator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conservator	conservatoare
Articulat	conservatorul	conservatoarele
Genitiv-Dativ	conservatorului	conservatoarelor
Vocativ	conservatorule	conservatoarelor

instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi.

Cuvinte derivate

Traduceri

Etimologie

Din franceză conservateur < latină conservator.

Adjectiv

Declinarea adjectivului conservator
	Singular	Plural
Masculin	conservator	conservatori
Feminin	conservatoare	conservatoare
Neutru	conservator	conservatoare

care păstrează, conservă.
care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.

Cuvinte compuse

partid conservator

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului conservator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conservator	conservatori
Articulat	conservatorul	conservatorii
Genitiv-Dativ	conservatorului	conservatorilor
Vocativ	conservatorule	conservatorilor

persoană care păstrează, conservă.
persoană care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.
persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc.

Cuvinte derivate

conservatoare

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului conservator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conservator	conservatoare
Articulat	conservatorul	conservatoarele
Genitiv-Dativ	conservatorului	conservatoarelor
Vocativ	conservatorule	conservatoarelor

Cuvinte compuse

conservator de ulei

Traduceri

Anagrame

controversa

Referințe

DEX '98 via DEX online

engleză

(English)

Variante

(ieșit din uz) conservatour

Etimologie

Din anglo-normandă conservatour, care provine inevitabil din latină conservator‎ („conservator”), din conservo‎ („a conserva, a păstra”).

Pronunție

AFI: /ˈkɒnsə(r)ˌveɪtə(ɹ)/, /kənˈsɜrvətə(ɹ)/

Substantiv

conservator, pl. conservators

conservator, gardian
The conservator salvaged antiquities from Ancient Egypt.
(jur.) curator, custode
(p.ext.) ofițer, șerif
(la catolici; bis.) judecător
(arte) conservator, restaurator
This magnificent painting was restored by our conservator.

Sinonime

1: preserver, protector, custodian, guardian

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din neerlandeză medie conservateur < neerlandeză veche conservatoer, conservateur.

Inevitabil din franceză conservateur, care provine din latină conservator‎ („conservator”) < din conservo‎ („a conserva, a păstra”).

Pronunție

Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului conservator
m.	Singular	Plural
Substantiv	conservator	conservators, conservatoren
Diminutiv	-	-

(arte) conservator, restaurator

Sinonime

(arte) curator, trustee, voogd

Cuvinte derivate

conservatrice

Cuvinte compuse

Referințe

latină

(Latina)

Etimologie

Din cōnservātus („conservat, păstrat”) + -or.

Pronunție

AFI: /kon.serˈwaː.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului cōnservātor
m.	Singular	Plural
Nominativ	cōnservātor	cōnservātōrēs
Genitiv	cōnservātōris	cōnservātōrum
Dativ	cōnservātōrī	cōnservātōribus
Acuzativ	cōnservātōrem	cōnservātōrēs
Ablativ	cōnservātōre	cōnservātōribus
Vocativ	cōnservātor	cōnservātōrēs

conservator, salvator, apărător

Sinonime

servator

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din cōnservō.

Verb

forma de persoana a II-a singular la viitor pasiv imperativ pentru cōnservō.
forma de persoana a III-a singular la viitor pasiv imperativ pentru cōnservō.

Referințe

Wiktionary