conservator

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză conservatoire, germană Konservatorium.

Pronunție

  • AFI: /kon.ser.va'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
conservator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conservator conservatoare
Articulat conservatorul conservatoarele
Genitiv-Dativ conservatorului conservatoarelor
Vocativ conservatorule conservatoarelor
  1. instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din franceză conservateur < latină conservator.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
conservator
Singular Plural
Masculin conservator conservatori
Feminin conservatoare conservatoare
Neutru conservator conservatoare
  1. care păstrează, conservă.
  2. care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
conservator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conservator conservatori
Articulat conservatorul conservatorii
Genitiv-Dativ conservatorului conservatorilor
Vocativ conservatorule conservatorilor
  1. persoană care păstrează, conservă.
  2. persoană care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.
  3. persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
conservator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conservator conservatoare
Articulat conservatorul conservatoarele
Genitiv-Dativ conservatorului conservatoarelor
Vocativ conservatorule conservatoarelor


Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din anglo-normandă conservatour, care provine inevitabil din latină conservator‎ („conservator”), din conservo‎ („a conserva, a păstra”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkɒnsə(r)ˌveɪtə(ɹ)/, /kənˈsɜrvətə(ɹ)/


Substantiv

conservator, pl. conservators

  1. conservator, gardian
    The conservator salvaged antiquities from Ancient Egypt.
  2. (jur.) curator, custode
  3. (p.ext.) ofițer, șerif
  4. (la catolici; bis.) judecător
  5. (arte) conservator, restaurator
    This magnificent painting was restored by our conservator.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din neerlandeză medie conservateur < neerlandeză veche conservatoer, conservateur.

Inevitabil din franceză conservateur, care provine din latină conservator‎ („conservator”) < din conservo‎ („a conserva, a păstra”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
conservator
m. Singular Plural
Substantiv conservator conservators, conservatoren
Diminutiv - -
  1. (arte) conservator, restaurator

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din cōnservātus („conservat, păstrat”) + -or.

Pronunție

  • AFI: /kon.serˈwaː.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cōnservātor
m. Singular Plural
Nominativ cōnservātor cōnservātōrēs
Genitiv cōnservātōris cōnservātōrum
Dativ cōnservātōrī cōnservātōribus
Acuzativ cōnservātōrem cōnservātōrēs
Ablativ cōnservātōre cōnservātōribus
Vocativ cōnservātor cōnservātōrēs
  1. conservator, salvator, apărător

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din cōnservō.

Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la viitor pasiv imperativ pentru cōnservō.
  2. forma de persoana a III-a singular la viitor pasiv imperativ pentru cōnservō.

Referințe