implica
Aspect
Vezi și : implică |
Etimologie
Din franceză impliquer < latină implicare.
Pronunție
- AFI: /im.pliˈka/
Verb
Conjugarea verbului implica | |
Infinitiv | a implica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
implic |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să implice |
Participiu | implicat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. la pers. 3) a atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință.
- Inteligența implică reflecția.
- a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a include
|
|
Etimologie
Din implica.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru implica.