implica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză impliquer < latină implicare.

Pronunție

  • AFI: /im.pli'ka/


Verb


Conjugarea verbului
implica
Infinitiv a implica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
implic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să implice
Participiu implicat
Conjugare I
  1. (v.tranz. la pers. 3) a atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință.
    Inteligența implică reflecția.
  2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe