incantație

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză incantation.

Pronunție

  • AFI: /in.kan'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
incantație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incantație incantații
Articulat incantația incantațiile
Genitiv-Dativ incantației incantațiilor
Vocativ incantație incantațiilor
  1. (livr.) formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural).
  2. ( fig.) (stare de) încântare; farmec, delectare.


Traduceri

Referințe