indicativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
indicativ

română

Etimologie

Din franceză indicatif < latină indicatiws.

Pronunție

  • AFI: /in.di.ka'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
indicativ
Singular Plural
Masculin indicativ indicativi
Feminin indicativă indicative
Neutru indicativ indicative
  1. (rar) care indică, care îndrumă.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
indicativ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indicativ indicative
Articulat indicativul indicativele
Dativ-Genitiv indicativului indicativelor
Vocativ indicativule indicativelor
  1. tot ceea ce servește pentru a indica ceva.
  2. denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic.
  3. semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune).

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe