indulgență
Etimologie
Din franceză indulgence < latină indulgentia.
Pronunție
- AFI: /in.dul'ʤen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului indulgență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indulgență | indulgențe |
| Articulat | indulgența | indulgențele |
| Genitiv-Dativ | indulgenței | indulgențelor |
| Vocativ | indulgență | indulgențelor |
- atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate.
- iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online