inginer

De la Wikționar, dicționarul liber
Inginerii anului 1954

română

Etimologie

Din franceză ingénieur.

Pronunție

  • AFI: /in.ʤi'ner/


Substantiv


Declinarea substantivului
inginer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inginer ingineri
Articulat inginerul inginerii
Genitiv-Dativ inginerului inginerilor
Vocativ inginerule inginerilor
  1. specialist cu calificare superioară în domeniul tehnicii, care aplică principiile teoretice din matematică și științe naturale pentru a crea un produs concret.
    Inginerii pot profesa în proiectarea, organizarea, conducerea și întreținerea proceselor tehnologice din industrie, agricultură, sau și din administrație.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe