calificativ
Etimologie
Din franceză qualificatif.
Pronunție
- AFI: /ka.li.fi.ka'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului calificativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | calificativ | calificativi |
| Feminin | calificativă | calificative |
| Neutru | calificativ | calificative |
- care califică.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului calificativ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calificativ | calificative |
| Articulat | calificativul | calificativele |
| Genitiv-Dativ | calificativului | calificativelor |
| Vocativ | calificativule | calificativelor |
- termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru.
- (în unele țări) sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”, cuprinse în acest sistem.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online