intercepta

română

Etimologie

Din franceză intercepter.

Pronunție

• AFI: /in.ter.ʧep'ta/

Verb

Conjugarea verbului intercepta
Infinitiv	a intercepta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	interceptez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să intercepteze
Participiu	interceptat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc.

Cuvinte derivate

• interceptare
• interceptat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• centripeta
• crepitante

Referințe

• DEX '98 via DEX online