intona

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din italiană intonare.

Pronunție

  • AFI: /in.to'na/


Verb


Conjugarea verbului
intona
Infinitiv a intona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
intonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să intoneze
Participiu intonat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; (p.gener.) a executa un cântec; a cânta.
  2. (v.tranz.) a accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe