ipotecă

română

Etimologie

Din franceză hypothèque.

Pronunție

• AFI: /i.po'te.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului ipotecă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ipotecă	ipoteci
Articulat	ipoteca	ipotecile
Genitiv-Dativ	ipotecii	ipotecilor
Vocativ	ipotecă	ipotecilor

1. drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apoteci
• capotei
• copăițe
• ectopia
• apoetic
• coaptei
• copiate
• picotea
• poceați

Referințe

• DEX '98 via DEX online