iriga

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză irriguer < latină irrigare.

Pronunție

  • AFI: /i.ri'ga/


Verb


Conjugarea verbului
iriga
Infinitiv a iriga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
irighez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să irigheze
Participiu irigat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil.
  2. (v.tranz.) (despre sânge) a circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe