patimă

română

Variante

• patemă

Etimologie

Din neogreacă πάθημα (páthima).

Pronunție

• AFI: /ˈpa.ti.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului patimă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	patimă	patimi
Articulat	patima	patimile
Genitiv-Dativ	patimii	patimilor
Vocativ	patimă	patimilor

1. sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; (p.ext.) pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală.
2. părtinire, parțialitate; dușmănie, ură.
3. (înv. și pop.) suferință fizică, caznă, chin; boală.

Cuvinte derivate

• pătimaș
• pătimi

Cuvinte compuse

• patimile Mântuitorului
• săptămâna patimilor

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu patimă = pătimaș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pamați

Referințe

• DEX '98 via DEX online