patimă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă παθιμα (páthima).

Pronunție

  • AFI: /pa'ti.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
patimă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ patimă patimi
Articulat patima patimile
Dativ-Genitiv patimii patimilor
Vocativ patimă patimilor
  1. sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; (p.ext.) pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală.
  2. părtinire, parțialitate; dușmănie, ură.
  3. (înv. și pop.) suferință fizică, caznă, chin; boală.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe