obârșie

română

Etimologie

Din slavă obrŭšije („înălțime, parte superioară”).

Pronunție

• AFI: /oˈbɨr.ʃi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului obârșie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obârșie	obârșii
Articulat	obârșia	obârșiile
Genitiv-Dativ	obârșiei	obârșiilor
Vocativ	'	'

1. punct de plecare; punct inițial; origine.
2. apartenență socială sau etnică; matcă; ascendență; proveniență; origine.
3. loc de naștere; baștină.
4. loc de unde pornește albia unei ape curgătoare; izvor.

Traduceri

Traduceri