jumară

română

Etimologie

Din bulgară жумeрки (žumerki), germană Schmarren.

Pronunție

• AFI: /ʒu'ma.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului jumară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jumară	jumări
Articulat	jumara	jumările
Genitiv-Dativ	jumării	jumărilor
Vocativ	jumară	jumărilor

1. (mai ales la pl.) resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului.
2. (la pl.) mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ajuram

Referințe

• DEX '98 via DEX online