leșin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a leșina (derivat regresiv).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
leșin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leșin leșinuri
Articulat leșinul leșinurile
Genitiv-Dativ leșinului leșinurilor
Vocativ leșinule leșinurilor
  1. pierdere subită și trecătoare a cunoștinței, fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc.; lipotimie.
  2. stare de slăbiciune mare, de lipsă de putere, de vlagă, provocată de foame, de sete etc.; sfârșeală.


Traduceri

Anagrame

Referințe