leșin

română

Etimologie

Din a leșina (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /le'ʃin/

Substantiv

Declinarea substantivului leșin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	leșin	leșinuri
Articulat	leșinul	leșinurile
Genitiv-Dativ	leșinului	leșinurilor
Vocativ	leșinule	leșinurilor

1. pierdere subită și trecătoare a cunoștinței, fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc.; lipotimie.
2. stare de slăbiciune mare, de lipsă de putere, de vlagă, provocată de foame, de sete etc.; sfârșeală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înșel

Referințe

• DEX '98 via DEX online