mânui

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din mână + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
mânui
Infinitiv a mânui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mânuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mânuiască
Participiu mânuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a folosi un instrument, o unealtă, o armă cu ajutorul mâinilor.
  2. (v.tranz.) (p.gener.) a folosi, a aplica.
  3. (v.tranz.) a lua sau a duce cu mâna; a manipula.
  4. (v.tranz.) a administra, a manipula bani, fonduri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe