măcăleandru
Aspect
![]() |
Etimologie
Origine incertă. În general este considerat derivarea din ucraineană маколяндра (makoljandra) (Tiktin; Candrea), poloneză makolągwa; dar aceste cuvinte par provenite din română. Scriban propune un χαμαί κάλανδρος (chamaí kálandros, „o specie de ciocârlie”), care este puțin probabil (derivare directă din neogreacă κάλανδρος (kálandros), Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul).
Pronunție
- AFI: /mə.kə'le̯an.dru/
Substantiv
Declinarea substantivului măcăleandru | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | măcăleandru | măcălendri |
Articulat | măcăleandrul | măcălendrii |
Genitiv-Dativ | măcăleandrului | măcălendrilor |
Vocativ | măcăleandrule, măcălendre | măcălendrilor |
- (ornit.) (Erithacus rubecula) pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene.
Sinonime
- (ornit.) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare
Vezi și
Traduceri
pasăre