măritat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a mărita.

Pronunție

  • AFI: /mə.riˈtat/


Substantiv


Declinarea substantivului
măritat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măritat măritate
Articulat măritatul măritatele
Genitiv-Dativ măritatului măritatelor
Vocativ măritatule măritatelor
  1. faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit.

Locuțiuni


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
măritat
Singular Plural
Masculin măritat măritați
Feminin măritată măritate
Neutru măritat măritate
  1. (despre femei) căsătorită.
  2. (reg.; despre bărbați) care se stabilește prin căsătorie în casa soției.


Traduceri

Etimologie

Din mărita.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru mărita.

Anagrame

Referințe