mandragoră
Aspect
Vezi și : mandragora, Mandragora, mandràgora, mandrágora, mandragóra, mandragòra |
Etimologie
Din franceză mandragore sau italiană mandragora < latină mandragorās.
Provine din greacă antică μανδραγόρας (mandragóras).
Pronunție
- AFI: /man.dra'go.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului mandragoră | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mandragoră | mandragore |
Articulat | mandragora | mandragorele |
Genitiv-Dativ | mandragorei | mandragorelor |
Vocativ | mandragoră, mandragoro | mandragorelor |
- (bot.) (Mandragora officinarum) plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic.
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|