mandrina
Etimologie
Din franceză mandriner.
Pronunție
- AFI: /man.dri'na/
Verb
| Conjugarea verbului mandrina | |
| Infinitiv | a mandrina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mandrinez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mandrineze |
| Participiu | mandrinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă.
- (v.tranz.) (tehn.) a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online