mandrină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză mandrin.

Pronunție

  • AFI: /man'dri.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mandrină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandrină mandrine
Articulat mandrina mandrinele
Genitiv-Dativ mandrinei mandrinelor
Vocativ mandrină mandrinelor
  1. dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare.
  2. (tehn.) priboi.
  3. sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.


Traduceri

Anagrame

Referințe