Sari la conținut

manger

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Manger

(English)

Etimologie

Din franceză veche mangeoire < mangier. Care provine din latină mandūcāre.

Pronunție

  • AFI: /ˈmeɪndʒər/


Substantiv

manger, pl. mangers

  1. troacă, iesle

Vezi și

Referințe





(français)

Etimologie

Din franceză medie manger, care provine din franceză veche mengier < latină târzie manducāre („a mesteca, a devora”), forma de infinitiv prezent activ pentru manducō („a mesteca, a mânca”), din latină mandō.

Înrudit cu catalană menjar, italiană mangiare, occitană manjar, portugheză manjar, manducar, română mânca și spaniolă manducar, manjar, mangar.

Pronunție


Verb

manger

  1. (v.tranz.) a mânca
    J'ai mangé de la viande pour le souper.
  2. (v.intranz.) a mânca (la restaurant)
    Manger au restaurant.
  3. (fig.) a consuma
    En quelques années il a mangé tout son patrimoine. - Il a mangé la dot de sa femme. - Il a mangé beaucoup d'argent.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

Vezi și


Substantiv

manger m., mangers pl.

  1. mâncare, alimente
    Un manger délicat.

Locuțiuni

Referințe