manoperă

română

Etimologie

Calc după franceză manœuvre, italiană manovra. Confer latină manopera.

Pronunție

• AFI: /ma'no.pe.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului manoperă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	manoperă	manopere
Articulat	manopera	manoperele
Genitiv-Dativ	manoperei	manoperelor
Vocativ	manoperă	manoperelor

1. muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări; plată pentru această muncă.
2. (rar) acțiune tactică; atitudine; mijloc, procedeu întrebuințat pentru realizarea unui scop.
3. (fig.) manevră.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online