martiră
română
Etimologie
Din martir.
Pronunție
- AFI: /mar'ti.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului martiră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | martiră | martire |
| Articulat | martira | martirele |
| Genitiv-Dativ | martirei | martirelor |
| Vocativ | martiro | martirelor |
- persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale.
- (spec.) mucenică (a bisericii).
- (p.gener.) persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online