melița

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din meliță.

Pronunție

  • AFI: /me.li'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
melița
Infinitiv a melița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
meliț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să melițe
Participiu melițat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță.
  2. (v.tranz.) (fig.) a bate strașnic pe cineva.
  3. (v.intranz.) (fig.) a trăncăni, a flecări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe