meliță

română

Etimologie

Din bulgară мeлиц (melica).

Pronunție

• AFI: /'me.li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului meliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meliță	melițe
Articulat	melița	melițele
Genitiv-Dativ	meliței	melițelor
Vocativ	meliță	melițelor

1. unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor.
2. mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru.
3. (fig.) (fam. și depr.) gură (considerată ca organ al vorbirii).

Cuvinte derivate

• melița
• melițoi
• melițuică

Expresii

• A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• etilam

Referințe

• DEX '98 via DEX online