mertic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară mérték.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mertic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mertic merticuri
Articulat merticul merticurile
Genitiv-Dativ merticului merticurilor
Vocativ merticule merticurilor
  1. măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale.
  2. cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic.
  3. (înv.) plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; (p.restr.) rație, porție de mâncare.

Expresii

  • A (-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie


Traduceri

Referințe