miji

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din bulgară мижа (miža).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
miji
Infinitiv a miji
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mijesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mijească
Participiu mijit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (la pers. 3) a începe să se zărească; a apărea, a se ivi.
  2. (v.intranz.) (despre plante) a răsări, a încolți.
  3. (v.intranz.) a strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul.
    Mijea ochii.
  4. (v.intranz.) (despre ochi) a se închide (de somn sau de oboseală).

Cuvinte derivate

Expresii

  • A miji (sau refl.impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă
  • A (-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat


Traduceri

Referințe