miji
Etimologie
Din bulgară мижа (miža).
Pronunție
- AFI: /miˈʒi/
Verb
| Conjugarea verbului miji | |
| Infinitiv | a miji |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mijesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mijească |
| Participiu | mijit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (la pers. 3) a începe să se zărească; a apărea, a se ivi.
- (v.intranz.) (despre plante) a răsări, a încolți.
- (v.intranz.) a strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul.
- Mijea ochii.
- (v.intranz.) (despre ochi) a se închide (de somn sau de oboseală).
Cuvinte derivate
Expresii
- A miji (sau refl.impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă
- A (-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online