răsări

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *resalire.

Pronunție

  • AFI: /rə.sə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
răsări
Infinitiv a răsări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răsar
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răsară
Participiu răsărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre aștri; la pers. 3) a apărea pe cer, a se ivi la orizont.
    A răsărit luna.
  2. (despre plante; la pers. 3; adesea fig.) a încolți, a ieși din pământ.
  3. (fig.) (rar, despre oameni) a lua ființă, a se naște.
    Răsar orașe noi.
  4. a se ivi (din depărtare), a apărea (pe neașteptate).
  5. a ieși în evidență, a se ridica deasupra celor dimprejur.
    A răsări ca din pământ.
  6. (despre copii) a crește.
  7. (reg.; despre aluat) a dospi.
  8. (înv.) a se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări.
  9. (fig.) a interveni brusc într-o discuție.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (glumeț) Seamănă dar nu răsare = se spune pentru a respinge afirmația cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane
  • A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare
  • (tranz.) A-i răsări (cuiva ceva) în minte = a-și aminti deodată ceva; a i se năzări


Traduceri

Referințe