monk

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Monk

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie monk, care provine din engleză veche munuc < latină medie și latină târzie monāchus.

Inevitabil din greacă antică μοναχός (monakhós, „singur, solitar”), din μόνος (mónos, „singur, unic”).

Pronunție


Substantiv

monk, pl. monks

  1. (rel., bis.) călugăr, monah
    The monks gathered in the garden to begin their chores.
  2. (astăzi înv.) sihastru, eremit, anahoret, ascet
  3. (argou) singuratic
    She broke up with you a year ago John. Stop being such a monk!
  4. (argou) celibatar, burlac
  5. (argou) judecător
  6. (tipogr.) porțiune (de coală tipărită) murdărită
  7. (zool.) saki călugăr
  8. (pop.; ornit.) botroș
  9. (iht.) peștele călugăr

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe