monk
 Vezi și : Monk
|
(English)
Etimologie
Din engleză medie monk, care provine din engleză veche munuc < latină medie și latină târzie monāchus.
Inevitabil din greacă antică μοναχός (monakhós, „singur, solitar”), din μόνος (mónos, „singur, unic”).
Pronunție
- AFI: /mʌŋk/
Substantiv
monk, pl. monks
- (rel., bis.) călugăr, monah
- The monks gathered in the garden to begin their chores.
- (astăzi înv.) sihastru, eremit, anahoret, ascet
- (argou) singuratic
- She broke up with you a year ago John. Stop being such a monk!
- (argou) celibatar, burlac
- (argou) judecător
- (tipogr.) porțiune (de coală tipărită) murdărită
- (zool.) saki călugăr
- (pop.; ornit.) botroș
- (iht.) peștele călugăr
Sinonime
- 2: eremite, hermit
- 3: hermit, loner
- 5: (jur.) judge
- 8: (ornit.) bullfinch, common bullfinch, European bullfinch, Eurasian bullfinch
- 9: (iht.) monkfish