mulge

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină mŭlgĕre, forma populară în loc de mŭngĕre.

Pronunție

  • AFI: /ˈmul.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
mulge
Infinitiv a mulge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mulg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mulgă
Participiu muls
Conjugare II
  1. (v.tranz.) a extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice.
  2. (fig.) a atrage foloase, a profita; a exploata pe cineva.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase


Traduceri

Etimologie

Din mulge.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mulge.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mulge.

Referințe