musafiră

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din musafir.

Pronunție

  • AFI: /mu.sa'fi.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
musafiră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ musafiră musafire
Articulat musafira musafirele
Genitiv-Dativ musafirei musafirelor
Vocativ musafiro musafirelor
  1. persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitată.


Traduceri

Anagrame

Referințe