Sari la conținut

mustăcire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a mustăci.

Pronunție

  • AFI: /mus.tə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mustăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mustăcire mustăciri
Articulat mustăcirea mustăcirile
Genitiv-Dativ mustăcirii mustăcirilor
Vocativ mustăcire mustăcirilor
  1. (rar) faptul de a mustăci; semn de nemulțumire, cârtire.


Traduceri

Anagrame

Referințe