muzicuță

română

Etimologie

Din muzică + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /mu.zi'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului muzicuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muzicuță	muzicuțe
Articulat	muzicuța	muzicuțele
Genitiv-Dativ	muzicuței	muzicuțelor
Vocativ	muzicuță	muzicuțelor

1. mic instrument muzical de suflat; armonică de gură.
2. (arg.) gură (considerată ca organ al vorbirii); (p.ext.) scandal, ceartă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online