nărăvi
Etimologie
Din nărav.
Pronunție
- AFI: /nə.rə'vi/
Verb
| Conjugarea verbului nărăvi | |
| Infinitiv | a nărăvi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
nărăvesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să nărăvească |
| Participiu | nărăvit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav.
- (v.refl. tranz.) (înv. și pop.) a (se) obișnui, a (se) deprinde.
- (v.refl. recipr.) (înv. și reg.) a cădea de acord; a se înțelege, a se împăca.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online