nărăvi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din nărav.

Pronunție

  • AFI: /nə.rə'vi/


Verb


Conjugarea verbului
nărăvi
Infinitiv a nărăvi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
nărăvesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să nărăvească
Participiu nărăvit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav.
  2. (v.refl. tranz.) (înv. și pop.) a (se) obișnui, a (se) deprinde.
  3. (v.refl. recipr.) (înv. și reg.) a cădea de acord; a se înțelege, a se împăca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe