nacafa

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din turcă nafaka.

Pronunție

  • AFI: /na.ka'fa/


Substantiv


Declinarea substantivului
nacafa
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nacafa năcăfale
Articulat nacafaua năcăfalele
Genitiv-Dativ năcăfalei năcăfalelor
Vocativ nacafa năcăfalelor
  1. (înv. și reg.) pretenție; capriciu, toană.
  2. preocupare, pasiune.
  3. necaz, neajuns; belea, pacoste.


Traduceri

Referințe