pacoste
Etimologie
Din slavă (veche) pakostĩ.
Pronunție
- AFI: /ˈpa.kos.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului pacoste | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pacoste | pacoste |
| Articulat | pacostea | pacostele |
| Genitiv-Dativ | pacostei | pacostelor |
| Vocativ | pacoste | pacostelor |
- ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă.
- ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online