nepoată

română

Declinarea substantivului nepoată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nepoată	nepoate
Articulat	nepoata	nepoatele
Genitiv-Dativ	nepoatei	nepoatelor
Vocativ	nepoato	nepoatelor

persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale.
(fam.; mai ales la voc.) cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unei tinere sau unui copil.