nepoată

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din nepot.

Pronunție

  • AFI: /ne'po̯a.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nepoată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nepoată nepoate
Articulat nepoata nepoatele
Genitiv-Dativ nepoatei nepoatelor
Vocativ nepoato nepoatelor
  1. persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale.
  2. (fam.; mai ales la voc.) cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unei tinere sau unui copil.


Traduceri

Referințe