neputință

română

Etimologie

Din ne- + putință.

Pronunție

• AFI: /ne.pu'tin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului neputință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	neputință	neputințe
Articulat	neputința	neputințele
Genitiv-Dativ	neputinței	neputințelor
Vocativ	neputință	neputințelor

1. faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate.
2. lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; (spec.) stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; (p.ext.) (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Cu neputință =
  • imposibil; irealizabil.
  • (în mod) imaginar, ireal.

Expresii

• (fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online