numerota

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză numéroter.

Pronunție

  • AFI: /nu.me.ro'ta/


Verb


Conjugarea verbului
numerota
Infinitiv a numerota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
numerotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să numeroteze
Participiu numerotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe