numire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a numi.

Pronunție

  • AFI: /nu'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
numire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ numire numiri
Articulat numirea numirile
Dativ-Genitiv numirii numirilor
Vocativ numire numirilor
  1. faptul de a numi sau de a fi numit; (p.ext.) nume.
  2. (concr.) act prin care se comunică cuiva încadrarea într-o funcție.


Traduceri

Anagrame

Referințe