numire
română
Etimologie
Din a numi.
Pronunție
- AFI: /nu'mi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului numire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | numire | numiri |
| Articulat | numirea | numirile |
| Genitiv-Dativ | numirii | numirilor |
| Vocativ | numire | numirilor |
- faptul de a numi sau de a fi numit; (p.ext.) nume.
- (concr.) act prin care se comunică cuiva încadrarea într-o funcție.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online