repurta
Etimologie
Din franceză réporter (după purta).
Pronunție
- AFI: /re.purˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) repurta | |
| Infinitiv | a (se) repurta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) report |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) reporte |
| Participiu | repurtat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) (rar) a-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi.
Paronime
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină reportare, italiană riportare.
Verb
| Conjugarea verbului repurta | |
| Infinitiv | a repurta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
repurtez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să repurteze |
| Participiu | repurtat |
| Conjugare | I |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din repurta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru repurta.
Referințe
- DEX '98 via DEX online