obiecta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din obiecție.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
obiecta
Infinitiv a obiecta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
obiectez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să obiecteze
Participiu obiectat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină.


Traduceri

Anagrame

Referințe