iscoditor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a iscodi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /is.ko.di'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
iscoditor
Singular Plural
Masculin iscoditor iscoditori
Feminin iscoditoare iscoditoare
Neutru iscoditor iscoditoare
  1. care cautăpătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează.
  2. (adverbial) bănuitor.
  3. care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care cautădescoasă pe cineva.
  4. care inventează; născocitor.


Traduceri

Referințe