oblitera
Etimologie
Din franceză obliterer < latină obliterare.
Pronunție
- AFI: /o.bli.te'ra/
Verb
| Conjugarea verbului oblitera | |
| Infinitiv | a oblitera |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
obliterez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să oblitereze |
| Participiu | obliterat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) (livr.; despre inscripții, manuscrise etc.) a (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț.
- (v.tranz.) a anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile.
- (v.tranz.) (med.) a astupa, a închide.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online